- Pentru a face filozofie, trebuie "să fii capabil să muţi o problemă din făgaşul ei obişnuit". Un capitol sine qua non în filozofie este transcendentalul, trecerea dincoace de sine. Nu se poate porni de la un domeniu pentru a ajunge la filozofie (aici sunt citaţi matematicieni ca Leibniz sau Descartes). Singurul punct exterior care te conduce la filozofie este teologia.
- O formă de neîmplinire "vine din absenţa unei conştiinţe ferme a destinului propriu". Ne lăsăm duşi de întâmplare şi prilej, ne pierdem în fapte mărunte şi ocazionale. Noica ar acorda eternitatea cititorilor de ziare şi privitorilor la televizor, adică acelora care "nu desăvârşesc nimic şi, deci, nu se săvârşesc". În privinţa stilului de viaţă, cea mai recomandată este plimbarea: "Toată medicina termină prin a-ţi recomanda plimbarea".
- Forma de salvare şi de împlinire este îndreptarea spre cultură şi carte. "Orice împlinire, alta decât în cărţi - (...) -, m-ar fi pierdut". A trăi cultural şi a digera esenţialul. La fel ca şi în viaţă, să distingem în aparenta monotonie cum apare noul, apoi miracolul fiecărei zile. Iar moartea trebuie să o privim ca pe o împlinire şi o desăvârşire a vieţii . În plus, "sfârşitul nu trebuie să te prindă în îngheţul unui lucru isprăvit. (...) Firesc este să nu ştii de el şi să fii surprins în plin gest".
- Noica identifică o caracteristică generală pentru secolul al XIX-lea - Istorism, al XX-lea - Ştiinţa şi cel prezent - regăsirea Spiritualităţii. Trăim în "infinitul prost al consumului". Acesta este secolul în care ne redresăm, ne curăţim de spaime.
"Ciobanul care păştea oile cu spatele la o şură în flăcări şi care, întrebat cum de nu văzuse şura arzând, răspunse că el se uita la oi".
Şi încă ceva...
Atunci când simţim prezenţa unui şoarece rozând, este CONŞTIINŢA.
Photo: Andrew C.
