Jurnalul de la Păltiniş - Înşiruire de Idei

Apărut în 1983 şi devenit un bestseller, Jurnalul lui Gabriel Liiceanu pune pe hârtie experienţele cultural-filozofice trăite de autor, împreună cu Andrei Pleşu, la staţiunea sibiană Păltiniş, sub oblăduirea modelului de generaţie Constantin Noica. Structurat pe capitole numerotate cronologic, în funcţie de perioada petrecută la munte, autorul redă conversaţiile şi învăţăturile desprinse din experienţa care i-a dat ocazia de a fi faţă în faţă cu un "purificatio spiritualis". De asemenea, moştenirea Jurnalului este trezirea unui spirit îndreptat spre cultură ca formă de salvare pentru generaţiile viitoare.

• Pentru a face filozofie, trebuie "să fii capabil să muţi o problemă din făgaşul ei obişnuit". Un capitol sine qua non în filozofie este transcendentalul, trecerea dincoace de sine. Nu se poate porni de la un domeniu pentru a ajunge la filozofie (aici sunt citaţi matematicieni ca Leibniz sau Descartes). Singurul punct exterior care te conduce la filozofie este teologia.
• O formă de neîmplinire "vine din absenţa unei conştiinţe ferme a destinului propriu". Ne lăsăm duşi de întâmplare şi prilej, ne pierdem în fapte mărunte şi ocazionale. Noica ar acorda eternitatea cititorilor de ziare şi privitorilor la televizor, adică acelora care "nu desăvârşesc nimic şi, deci, nu se săvârşesc". În privinţa stilului de viaţă, cea mai recomandată este plimbarea: "Toată medicina termină prin a-ţi recomanda plimbarea".
• Forma de salvare şi de împlinire este îndreptarea spre cultură şi carte. "Orice împlinire, alta decât în cărţi - (...) -, m-ar fi pierdut". A trăi cultural şi a digera esenţialul. La fel ca şi în viaţă, să distingem în aparenta monotonie cum apare noul, apoi miracolul fiecărei zile. Iar moartea trebuie să o privim ca pe o împlinire şi o desăvârşire a vieţii . În plus, "sfârşitul nu trebuie să te prindă în îngheţul unui lucru isprăvit. (...) Firesc este să nu ştii de el şi să fii surprins în plin gest".
• Noica identifică o caracteristică generală pentru secolul al XIX-lea - Istorism, al XX-lea - Ştiinţa şi cel prezent - regăsirea Spiritualităţii. Trăim în "infinitul prost al consumului". Acesta este secolul în care ne redresăm, ne curăţim de spaime.

O să închei prin evocarea unei anecdote-metaforă în care m-am regăsit.

"Ciobanul care păştea oile cu spatele la o şură în flăcări şi care, întrebat cum de nu văzuse şura arzând, răspunse că el se uita la oi".

Şi încă ceva...
Atunci când simţim prezenţa unui şoarece rozând, este CONŞTIINŢA.

Photo: Andrew C.

Premiile Oscar 2014

Cea de-a 86-a decernare a Premiilor din partea AMPAS a avut loc pe data de 2 martie curent, gazdă fiind (pentru a doua oară), prezentatoarea tv Ellen DeGeneres.

Marele trofeu şi l-a adjudecat drama 12 Years a Slave a lui Steve McQueen (3, în total), dar cele mai multe premii le-a primit Gravity-ul mexicanului Alfonso Cuaron, cu 7 statuete.

Alte categorii importante, după cum urmează:

Screenplay. Câştigând şi din partea Sindicatului Scenariştilor, regizorul-scenarist Spike Jonze a luat şi Oscarul pentru originalitatea din spatele lui Her (singurul premiu al filmului).
La fel ca anul trecut, Cel Mai Bun Film a luat şi Scenariul Adaptat, John Ridley, după ecranizarea autobiografiei lui Solomon Northup (anul trecut i s-a întâmplat lui Argo).

Directing. Parcă tras la indigo, anul acesta a văzut încă o separare a Regiei de Film. Mexicanul Cuaron a câştigat pentru vizionarul Gravity, dar a pierdut la film în faţa sus-menţionatului. De fapt, nu e chiar "la indigo", întrucât Ben Affleck nu a fost nici măcar nominalizat pentru regia lui Argo (în timp ce McQueen, da)!!

Acting. La categoriile secundare, solistul trupei 30 Seconds To Mars (da, chiar el) a câştigat detaşat pentru rolul transsexualului Rayon din drama Dallas Buyers Club. Incertitudinea era la Supp. Actress, unde şansele erau împărţite între Jennifer Lawrence (aflată la a 3 a nominalizare în 4 ani, urmând câştigului de anul trecut pentru principal al aceluiaşi regizor) şi debutanta Lupita Nyong'o. Aceasta din urmă a mulţumit Academiei şi rolului Patsey din drama cu sclavi, având cel mai emoţionant discurs al serii (a 3 a actriţă de culoare care ia premiul în ultimii cinci ani).
Pentru Leading Actor, "renăscutul din cenuşă-acoperită-de-comedii-romantice" Matthew McConaughey a triumfat cu rolul homofobului bolnav de SIDA (tot) din DBC (filmul egalează 12 Years a Slave la nrul de câştiguri, al treilea fiind pentru Machiaj şi Coafură). Iar la Actress, unii spun că premiul ar fi trebuit acordat încă de la lansarea din iulie a lui Blue Jasmine, dar iată că l-a primit şi câteva luni mai târziu :) - Cate Blanchett (singurul actor din cei 4 cu încă un Oscar la activ, pentru secundarul din Aviatorul lui Scorsese).

Picture. La final, producătorii dramei 12 Years a Slave au urcat pe scenă pentru marele premiu, printre ei şi Brad Pitt (a lui soaţă a primit un trofeu umanitar anul trecut). Rămân la paralela cu anul trecut, 3 premii, dar nu şi pentru regie. Şi încă un fact interesant: Affleck a fost unul dintre producători la Argo, la fel şi McQueen pentru Slave.

Cele mai importante pierderi le-au avut (1) harababura lui David O. Russell, care a primit o mare Tzeapa în stil american, film cu 10 nominalizări şi niciun câştig (*Note: Ptr. Russell, e al doilea an consecutiv în care este nominalizat pentru regie şi scenariu; de asemenea, toţi cei 4 actori au fost nominalizaţi pentru prestaţiile lor, singura şansă reală având-o Lawrence - v. mai sus; filmul se alătură clubului elitist de filme cu 10 nominalizări şi 0 câştiguri, alături de True Grit al fraţilor Coen şi Gangs of New York a lui Scorsese) şi
(2) Lupul de pe Wall Street a lui Scorsese, cu 5 nominalizări, speranţe mari fiind pentru rolul lui diCaprio.

Glumele lui Ellen au amuzat sala (şi puţin pe cei de acasă), dar nu s-au ridicat la nivelul celor de la Globuri - Fey şi Poehler, atmosfera a fost întreţinută de Fericirea lui Pharrell, s-a mâncat şi pizza şi a fost doborât recordul de retweet-uri datorită selfie-ului postat de Ellen.

Oscarurile de anul viitor se vor decerna pe 22 februarie.